Așezați-vă comod, că vreau să vă povestesc ceva:
Deci, m-am dus și io la Mega Image să iau ceva și stăteam la coadă, să plătesc.
Io am un mega d-ăla mic, aici la mine, nu e multă lume la coadă, de obicei. Maximum 10-15 persoane.
În juma de oră, dacă ai noroc, scapi.
În fine, cum stăteam io liniștită, la bardai coada, o văd pe doamna din fața mea că se cam foiește. O foială cam nefirească și cam teatrală, dacă mă întrebați pe mine. Am devenit atentă, ca să știu dacă e necesar să activez pumnu’ cu care s-o scot prin geam, dacă se dă la mine că, vă spun, părea cam paralila.
Cum stăteam io așa, în gardă, din kil, femeia se-ntoarce brusc spre mine, îmi vâră între ochi o hârtie de 1 meleon și zice:
– asta parcă era altfel!
Io n-am zis nimic, că părea retorică toată treaba, da’ nu era, c-a mai fluturat o dată meleonu’ și-a zis:
– era altfel!
– aaah, m-am făcut că abia a doua oară am înțeles, că-s mai grea de cap, ah, da, era altfel (hârtia de un meleon, cum ar veni). Pe vremuri era mai valoroasă!
Și m-am chițăit hihi, sub mască, da’ nu cred că și-a dat seama.Femeia a stat puțin și s-a gândit, s-a mai uitat o dată la bani, a pufnit în râs și-a zis:
– ahahahahahhaha, dada, și asta! A cumpărat și-a plecat.
Și o am rămas acolo, ca o tâNpită, gândindu-mă:
– și asta? Cum adică și asta?
Și asta și mai care? 
