Vine o vreme când ne ia capul de singurătate și habar nu avem de ce. Adică ce?
Avem ciungă-n păr?
Ne uităm la toate prietenele noastre, au soți, iubiți, gagici.
Nu sunt fericite, da’ măcar nu sunt singure.
Păi ce, noi nu putem? Avem nevoie doar de un plan. Să ne organizăm, zic!
Întâi aflăm cine o să ne iubească.
Cum? Ca babele nebune.
De Bobotează, punem sub pernă busuioc și adormim lemn, în speranța că ne apare vreun creștin în somn, că-n realitate am tot încercat și nu merge. E posibil să nu apăra în primul an.
Dacă nu apare câțiva ani la rând, știți ce facem, nu? Ne calmăm. Poate doar alea mai tinere îi momesc doar cu busuioc.
Poate trebuie să punem mai multe sub pernă.
Facem un ierbar, dacă e nevoie, sau un aprozar: oregano, cimbru, tarhon, coada șoricelului, orice.. numai să visezi ceva. Cum naiba se face că visezi tot anul, tot felul de prostii și doar în noaptea aia nu?
Nu e chiar singura întrebare de pe planetă la care nu avem răspuns, așa că mergem mai departe. Ajungem la momentul când trebuie să încetăm cu țicneala. Ne consolăm cu:
– lasă că dacă nu îmi apare în vis, apare live.
Da da!
Acum, nu ne rămâne decât să ne pregătim pentru întâlnirea cu destinul.
Începem să ne tunăm. De preferat noninvaziv.
Adică, ne tunăm niște buze roșii, niște rimel la ochi și niște păr întins cu placa.
Putem folosi orice nu taie, nu înțeapă și nu injectează, asta dacă nu o aveți că model pe Donatella Versace.
Dacă, totuși, vreți să arătați așa, vă recomand să nu-mi tăiați calea, că beau multă cafea și poate să-mi stea inima oricând.
* Tunăm și tonul de profesoară.
Mda, s-au dus vremurile când ne permiteam să zbieram la oameni :
– Stai jos, patru. Ne vedem la vară!
Care vară, tâmpito, o să întrebi tot tu?
Nu vezi că verile trec și tu ești tot singură cuc?
* Tunăm și încruntarea.
O înlocuim cu veselie și voie bună. Uiuiuiuiiiiii…
Bărbaților le plac oamenii veseli.
Bine, le plac și femeile vesele, chiar dacă nu prea știu cum arată una. Un bărbat dacă vede o femeie veselă și neîncruntată, își aruncă repede ochii pe cer să vadă dacă răsare un curcubeu pe care dansează inorogi, sau dacă, din contra, începe să plouă cu lăcuste.
Cineva spunea, nu de mult, că este regretabil că femeile nu mai poartă mănuși lungi de catifea și pălării, o meteahnă vestimentară atât de sexy în ochii bărbaților, un obicei care transcede timpul și, dacă nu mă înșel, și spațiul.
O crimă împotriva feminității. Așa e!
… Însă, dacă nu aveți viză de flotant la palatul Buckingham sau dacă nu vă pregătiți să jucați în „Madame Bovary”, sau ceva, lăsați dracului pălăriile și mănușile.
E și mai regretabil să ne urmărească Smurd-ul și băieții în halate albe, până la birou, cu pastilele și neurolepticele pregătite.
* Tunăm încrederea în sine.
Capul sus, umerii drepți, pasul moale, dar ferm.
Mare grijă, tunăm self-esteem-ul cu moderație.
Adică nu sărim pârleazul în partea cealaltă, unde purtăm o panglică pe diagonala trupului, pe care scrie: Miss Univers.
Să fim serioase! Cum spuneam, domnii în halate albe sunt la un pas distanță.
* Tunăm puțin creierii și poveștile din capul nostru. Adică le lăsăm naibii deoparte. Să nu uităm că poveștile și cărțile din capul nostru, sunt scrise tot de femei și nu după un model real, ci după niște fantasme și aspirații, care uneori frizează bunul simț și sănătatea psihică, și așa precare.
Așa că, lasă dracu’ pieptănatul pe balcon, sub clar de lună, că nu ești Rapunzel.
Treci în casă, că sunt vecinii cu degetul pe 112.
* Tunăm răbdarea. Dacă un domn ne invită la cafea, o luăm ușor. Nu-l întrebăm direct:
– Cum ziceai că bei cafeaua? Cu lapte și zahăr? Aha! Și de nevastă când mă iei?
* Tunăm iluziile și așteptările.
Adică le îndepărtăm de țicneală și le apropiem de realitate. Dacă îți dorești un bărbat care să pescuiască, să vâneze și să spargă lemne ca Hercule, dar când ajunge acasă să coasă cu tine goblenuri și să coacă muffins-uri, ai greșit filmul.
* Tunăm puțin aroganța și independența.
E ok să nu-ți curgă supa din gură, dar mai dați din când în când și bărbaților câte un borcan să desfacă.
* Tunăm ifosele.
Faptul că dai cu aspiratorul cu o diademă pe cap, nu te face prințesă.
* Tunați al șaselea simț.
Da, îl avem, dar câteodată o mai ia pe arătură.
În sensul că, dacă nu suferim de vreun delir mistic, nu e normal să ne tot apară chipul altei femei peste tot unde ne uităm.
* Tunăm spiritul matern, mai ales în public.
Nu îndesăm dumicați în gura bărbatului, și nu-l atenționăm că frige sau e prea rece.
Unu la mână, abia a scăpat de mă-sa, și asta te rogi să fie adevărat, și doi la mână, cumva, printr-un miracol fără precedent, a supraviețuit până la vârsta asta fără tine.
* Într-un final, dar nu în ultimul rând, ne tunăm „migrenele”.
Cum care migrene? Aha, exact alea!!
Gata, suntem perfect iubibile
… Asta dacă nu e zdreanța aia de Mercur retrograd, futu-l în gât de diletant!
