Regretul meu preferat

Îmi cresc petunii mov în loc de aripi
Și totuși încă zbor inconștient,
Mă rog de fluturi să mă poarte-n brațe,
Sau de cocori, imi e indiferent..

Te strig cu voce calmă, ruginie
Că izbucnesc în plâns de-atâta dor,
Mai multe flori de mac și-o păpădie,
Și intr-o piesă moare un actor.

Eram ca doi îndrăgostiți într-o vedere,
Mi-erai așa de drag.. că m-am speriat,
Și  dintre toate regretele mele,
Tu ești regretul meu preferat!