Postume (de Mugur Dumitriu)

N-ai tu… (5)

N-ai tu ploaie strânsă-n ceruri
Câte brațe ard în mine
Într-o anti-mbrățișare
Spulberată când și când
De năvoadele absurde
Ale unui lup-de-mare
Navigând la întâmplare
Între suflet și pământ,
N-ai tu nori bătuți de vânturi
Câte aripi dor în mine
Atârnând de omoplații
Unui zeu fără statui,
Nici vreo carte rătăcită
Printre pozele cu tine
Pe o bancă,
Pe o stradă,
În orașul nu-știu-cui…
N-ai tu…
… Că-s al Nimănui!