Text Dubioase la Cap #6

Da, mamă, sunt retardată!

Aștept prințul pulii pe un cal alb! Normal că știu că nu există, da io-l aștept.
Da, chiar atât de vacă sunt. Ce să fac dacă mi-a plăcut să citesc când eram mică, fute-m-aș în el de Pardaillan, cu Fausta lui cu tot, că mi-a produs o distorsiune în degajamentul realității, de nu mai știu pe ce lume mă aflu.
Și numai din vina ta, mamă! Ce pana mea nu mi-ai luat cărțile din mână? Să mă trimiți dracului la muncă, nu la visat cai verzi pe pereți.
Ce dacă eram mică, s-au mai văzut cazuri?! Trebuia să mă pui la asamblat televizoare cu lămpi, mama lor de lămpi, să vezi ce-mi ieșeau gărgăunii din cap.
Eram și io bine acum, fericită, lângă un Aurel plin de semințe pe la gură și de sos de șaorma și bere pe tricou, înjurând o soacră cretină, crescând niște plozi needucați și sărind la bătaie la toate femeile mișto, crezând că vor să mi-l fure pe Aurel, că așa centaur n-a mai văzut Parisul.
Da, mamă, sunt retardată! Nu-mi plac bărbații din secolul ăsta al vitezei, care te-ntreabă dacă-ți place sexul mediu sau mai bine făcut înainte să te întrebe cum te cheamă.
Nu-mi plac bărbații care nu-ți dau mâna când cobori din ceva, din orice. Băi, hapciupaliticilor, și peste 1000 de ani, când o să coborâți din OZN-uri, tot tre’ să-i întindeți mâna femeii, nu de alta, dar cavalerismul transcede timpul, în pula calului.

În fine, da, mamă, sunt retardată, aștept un bărbat care există doar în cărți, futu-i mama ei de carte cu cine a inventat-o!