Pentru că un prieten drag de-al meu e bolnav, mi-am adus aminte amuzată (cum altfel?), cum suferă bărbaţii. Aţi observat?
Răceşte, clasic, puţină febră, durere de oase şi de muşchi, îi curge puţin nasul, s-a terminat.
E Armaghedonul pe el cât casa.
Plozii abia născuţi se aruncă înapoi în mame, balenele nu mai nasc pui vii, Thor se face frate cu Loki până trec puntea, ce mai, cârmele lumii atârnă bolânde în derivă.
I se modifică vocea, deodată te strigă ca Smigel, de bagă spaima în tine:
– Iubitaaaaa, ajutooooor, fă ceva!
Tu făceai deja ceava, îţi făceai unghiile.
Te opreşti fornăind pe nas şi înjurând concomitent, în gând şi cu voce tare:
– ‘Tu-ţi copilu’ mă-tii alintat!
Spune, iubitule, ce vrei să fac?
– Alungă rogu-te această durere (începe s-o ardă Hamlet style, de te crezi deodată la Bulandra). Alungă iarna asta aspră care s-a năpustit asupra mea, cu nămeţii ei cu tot! (Jon Snow style).
Auci, mamicaaaa!!
Deodată, tu femeie sănătoasă la cap, simţi o droaie de frisoane că-ţi traverseaza corpuşoru’.
Nu-ţi dai seama exact dacă e din cauza crivăţului care s-a abătut peste dormitorul vostru sau pentru că mori acolo de râs.
Nu-ţi permiţi să hohotesti ca o dementă, aşa cum îţi vine, de teamă să nu-i răneşti sentimentele şi pe cale de consecinţă, să se smiorcăie dublu.
– Să-ţi fac un ceai?
– Dada, un ceai, poate şi puţină supă, cum îmi făcea mămica mea, să-i dea Dumnezeu sănătate, că-mi lua boala cu mâna.
Te-aş mai ruga să dai pe canalul de sport, că e meci. Ah, poţi să-mi dai alt tricou, că asta e ud şi şosete, că mi-e frig la picioare.
Offf, ce poftă mi s-a făcut de paste cu fructe de mare, cred că îmi cere organismul bolnav şi poate puţin vin fiert cu scorţişoară.
Pffff, iubita, poţi să-mi dai altă pătură, că asta mă zgârie, cred că boală m-a sensibilizat peste măsură.
– Offfff, nu ştiu dacă o să scap, iubito, zice ducându-şi dosul palmei la frunte, aruncându-şi ochii apoşi pe geam şi icnind inconsecvent (Maia Morgenstern style), când îşi aduce aminte, de zici că eşti într-un film coreean de dragoste, război si prosteală ieftină.
Te uiţi la el tristă, nu pentru el, pentru tine.
Cu cinci minute înainte, ţi-ai văzut libidoul rupând uşa de la balcon şi aruncându-se bezmetic în gol (Mel Gibson, în Armă Mortală style). Dacă n-ai fi ţeapănă de nervi, te-ai arunca după el.
Te aduni şi te indrepri spre bucătărie.
Faci ceai, vin, paste ce dracu’ mai faci tu, cu o faţă de Isaura proastă de cap.
Îţi aduci aminte de pătura care zgârie, muşcă şi înţeapă, ca o bestie ce e.
Te repezi zăbăucă în dormitor.
El doarme, sforăie chiar (nesimțitu’ dracului style).
Cu un şerveţel îţi tamponezi borşul care ţi-a dat brusc pe nas şi mergi la culcare.
Înţelegi perfect prin ce trece.
La fel faci şi tu când ţi se rupe o unghie, sau nu-ţi stă părul, sau te-ai ingraşat trei sute de grame, sau, sau….
