Niște vise mi se curmă
când mă lași plângând, în urmă,
niște aripi foarte albe
mi se rup direct din piept..
însă, drama cea mai dramă,
drama-dramelor, se cheamă,
e, că-n general, destinul,
nu e roz și nu e drept.
Printre lacrimi, în cascadă
ochii nu mai vor să vadă,
cum se-mpuținează vara
și rămâne iarnă-n loc..
Cum – o dragoste albastră,
o iubire ca a noastră,
ar putea să aibă-atâta,
chiar atâta nenoroc?
Niște vise mi se curmă
când mă lași plângând, în urmă,
niște vise-adorm și mor..
Mama mamii lui de dor!