So, acum câteva zile trebuia să mă văd cu o prietenă dragă venită de pe alte meleaguri, unde cică umblă câinii cu covrigi în coadă. Nu mă arăt foarte interesată de acest aspect, pe mine interesându-mă plaiurile unde umblă câinii cu joint-urile în coadă și deocamdată acestea sunt, nu numai foarte rare, dar și complet imaginare. În fine..
La ora la care trebuia să mă prezint la locul de întâlnire, io bezmeticeam drumurile căutând un taxi.
Îl găsesc, mă sui, ajung.
Dau să plătesc și-mi dă instant borșul pe nas de la deja cunoscuta replică:
– da’ n-am să vă dau rest..
– păi cum așa, coaie, că nu ți-am dat o bancnotă de ”130 de dolari”, ți-am dat o sărmană de 50 de lei.
– păi da, dar sunteți prima cursă
Nu știu voi, dar eu mereu sunt prima pentru taximetriști.
Cred că așa am ajuns să-i înțeleg foarte bine pe bărbați, că dacă mai aud o singură dată că sunt prima, fac fo nebunie ceva..
Cobor, intru în cârciumă, mă reped la masa care ne era rezervată și care avea să ne coste cam cât o vacanță all inclusive cu de toate și zic:
– vreau și io 10 lei.
Prietena mea scoate cu mâinile tremurânde o hârtiuță fără valoare, de suma menționată și mi-o dă. Plătesc taxi-ul, mă întorc la masă și dau să-mi pup prietena și să o îmbrățișez, sau ce dracu’ se face când nu v-ați văzut de un an.
Asta mică, sare de pe scaun bucuroasă de ziceai că mă vede pentru prima oară în viața ei.
Suspectez că emoția revederii a făcut-o să vină la întâlnire direct beată, că altfel nu-mi explic.
Mă strânge în brațe și zice:
– doamneeeeeeeeee, tu ești, nici nu te-am recunoscut!
– huh? Cum plm nu m-ai recunoscut, că tocmai mi-ai dat 10 lei. De ce mi i-ai dat?
– aaaaaaa, de frică!
Futu-i, dacă știam că am efectul ăsta, la ora asta era plină de bani, prin Jamaica, o ardeam rasta bându-mi și fumându-mi creierii ca-n filme.
Alea din capul meu, desigur!
