Text Dubioase la Cap #7

Papa bun

Să zicem că gagică-ta a gătit pentru tine.
Nu contează ce, orice. Tu ești cuminte, razi tot din farfurie, indiferent ce e.
Te năpustești hămesit pe blid, de zici că n-ai mâncat de o săptămână.
Nu zici nimic, doar mânânci cu poftă.
Hmmmm, nu te văd bine.
Parcursul e următorul:
– femeia ta se uită la tine, atent. La fel ca tine, nu zice nimic, dar se uită. Mijește ochii.
Nu zice nimic, dar mijește ochii.
Începe să se foiască.
Nu zice nimic, dar se foiește.
Tu, bolovanul pământului, mănânci și taci.
Hmmmm.. Se pornește:
– e bun?
– îhîmm!
– aha, și zi așa, e bun, huh?
– îhîm!
– mda, știam că e bun, în fine, foarte bun, spre fantastic. Am făcut special felul ăsta de mâncare, că am observat că-l mănânci cu poftă. Știam că-ți place, că io sunt atentă la nevoile tale. Și, ia spune, e bun, nu?
– îhîm!
– pfoai de capul meu! Îhîm? Îhîîîîîîîîîm? Îhîm e mă-ta! Am stat toată ziua în bucătărie, să-ți fac crăpelniță bună și tu? Care e treaba?
Te dor palmele? Nu poți să aplauzi? Și gura? Aaaaaa, nu poți să vorbești cu gura plină decât când vrei tu? În rest e nedelicat?
Mori dacă zici plin de tocăniță pe și prin gură: amiammiammiammiammiammiam,ce bun, ce bun, ce fabulos, ce criminală mâncare, amiammiammiammiam? Spune, mori?
Amiammiammiammiam, mai vreau o farfurie, doo, trei, mă fut, adu’ oala, că n-am crezut că există așa delicatese pe pământ, amiammmiam, ce mâncare, ce savoare, ce pricepută ești, te-ai pișat pe săracii ăia de la masterchef, cu boltă. Ăia sunt niște ageamii, dă-le un telefon să vină
să mai învețe câte ceva, amimamiaammiam..
Fă-mi o poză, vreau să păstrez momentul ăsta veșnic! Notează în calendar, undeva, cu litere mari:
AZI E ZIUA ÎN CARE ERA SĂ MOR DE PLĂCERE MÂNCÂND, LA UN PAS AM FOST!
Mureai dacă ziceai așa?
– iubita? Am zis io că nu e bun?
– pfffff, mă faci să râd. Suntem în 2017, s-a inventat limbajul articulat, îhîm pe dracu’ să mă pieptene, de vacă ce sunt, că nu mai știu ce să fac să fie bine. E 2017, s-au inventat elogiile, odele, statuile, portretele, basoreliefurile mă-tii.
S-au inventat postările pe Facebook cu mâncarea și mențiunea:
– iubita mea e mama la dumnezeu’ la bucătari.
Îhîm? Ihîîîîîîîîm pe morții ei de viață de femeie!
Ia uite, băi nene, ce mă chinui io degeaba, pentru toți proștii. Cred că s-ar răsuci în mormânt mămica dacă ar vedea.
În fine, și dacă ar fi moartă.
Îhîm, auzi! Futu-ți îhmîm-ul mă-tii de nerecunoscător ce ești!