Da, bre, blondă naturală la cap, cu tot ce implică asta.
Așa de blondă de mi-am dus cățelul la doctor pentru o erecție. Ce-i drept, o erecție sănătoasă de adolescent ce are mama. Abia a reușit să mă convingă veterinarul că nu se bolânzește din atâta. A trebuit să-mi ia 2 meleoane, ca să-l cred.
***
Așa de blondă de i-am sugerat prietenei mele, care nu putea să prindă peștii din acvariu (ca să spele acvariul), să le fută câte un minciog peste ochi, nu cât să-i omoare, da să-i aducă mai la suprafață, eventual cu burta-n sus.
Să le mermelească umpique direcția, mai exact.
***
Așa de blondă, că într-o noapte, fermecată octanic și echilibristic, de la niște Jackuț, încercând să-mi refac aportul lipidic din trupușor, care mă uscasem pe picioare de-atâta secetă, am încercat să îndes în curte un câine care nu era al meu. Părea.. Totuși, nu era.
Mare scandal ce-a fost, cu amenințări că îl las acolo, cu astea..
S-a căcat pe el de frică. Nu că îl las pe stradă, ci că reușesc dracu’ să-l bag în curte, că el era obișnuit cu haiducia.
Cred că s-a uitat la mine și a gândit:
”blondo, să moară mă-ta, mai ușor cu spirtoasele pe scări, că îți cauzează la realitate!”
***
Așa de blondă, că m-am urcat într-un taxi, cu un șofer cunoscut, înjurând dispecera, care îmi făcuse o mie de draci, zbierând:
– vaca asta, asta care vorbește acum prin stația aia, o tâNpită trepanată!
– soția mea, zice șoferul..
– aha… nu e asta!
– cum nu e asta, domnișoara Mihaela?
– nu știu, pur și simplu nu e, nu mă mai întrebați!
***
Așa de bondă, că acum fo lună am vrut să înghit o componentă de la țigara electonică, pentru că am crezut că e o pastilă de cap.
***
Așa de blondă, că un gagic de-al meu a venit acasă și mi-a comunicat că mi-a dat râie.
-`te dracu’ cu cadourile tale! Cu altceva nu puteai să vii și tu acasă?
Morții mă-tii de sărac, era prea scumpă holera, sau care e treaba?
Futu-ți râia mă-tii, nici nu credeam că mai există. Ne-am întors în timp și io nu știu?
***
Așa de blondă încât am văzut o rochie care mi-a plăcut mult și mi-am cumpărat-o.
Totuși, gândul că o știu de undeva, nu-mi dădea pace. De unde, de unde s-o știu, doar n-am visat-o..
V-am mai spus, io când nu pot să gândesc cu capul meu, o sun pe prietena mea (Fatic) să gândim amândouă cu capul ei, că mă cunoaște cum eu n-am să reușesc fodată. Am sunat-o și am întrebat-o așa:
– de unde aș putea să cunosc așa bine o rochie pe care tocmai mi-am cumpărat-o. Am un sentiment de deja-vu de n-am aer.
– cel mai sentiment de daja-vu l-ai avea doar dacă ți-ai mai luat-o o dată. Verifică!
Mda, bine că e ea deșteptă. Acum am cinci rochii toate, dintre care doo la fel.
Asta să fie cea mai mare problemă a mea..
Așa de blondă, că uneori mă îngrozesc!
Uneori..
Azi nu!
La mulți ani, blondele mele!
