N-o să poată niciodată
să mă vindece de fluturi,
nici vreo dramă infernală,
nici vreun om de pe pământ,
îți voi duce dorul veșnic,
îmi vei duce dorul pururi,
și mereu vom fi aproape
la distanță de-un cuvânt.
N-o să poată niciodată
nimeni să ne ia lila-ul,
l-am cositorit în suflet
și acum parcă-i din noi,
nuferii deschid umbrele
și aleargă-n jurul nostru,
să ne apere de drame,
de troiene și de ploi.
Suntem cel mai tragic cuplu,
totuși, încă neînfrânt,
două puncte cardinale –
la distanță de-un cuvânt.
