Băi, oameni buni, mă gândeam acum la oamenii din Australia.
Australienii, cum ar veni!
Ăia se iau la pălmi cu scorpionii și alte jivine nebune, de la prima oră. C-o mână-și beau cafeaua și cu cealaltă sugrumă de gât un șarpe cu clopoței.
Și pe la noi, prin Brașov și naiba mai știe pe unde, oamenii au în rutina zilnică câte o bătaie cu ursu! Parte-n parte.
Habar n-am cum se descurcă oamenii ăștia.
Io am ieșit pe-afară, cu Ronnie, the dog, mi s-a prins o frunză uscată de tivul de la pantaloni și foșnea așa, când mergeam, de parcă mă urmărea ceva și-n loc să mă uit în plm ce căcat foșnește, am preferat s-o iau la fugă, cu mâinile deasupra capului, complet isterizată și cum fugeam io alandala, mi-am dat cu stângu-n dreptu, am făcut o mizerie de boltă, în aer, gen, și m-am împrăștiat ca ultima prostovancă, pe caldarâm, de l-am lăsat cu gura căscată și pe cățel, c-a fost cam din senin așa. Nimeni nu se-aștepta.
De la o frunză uscată-n pana mea.
În Australia aș supraviețui, probabi, fo juma de zi.
Puțin mai mult în Brașov.
#ThuameFereșete dar mai ales #ApărășiPăzește
