Cât despre mine ce mai pot să spun,Mă desfrunzesc și eu precum castanii,Mi-adorm pe umăr florile de macIar tu-mi lipsești

Spuneai că va veni înghețulSă ne grăbească și să ne constrângăȘi ne vor împărți cortineEu merg în dreapta, ia tu

N-o să poată niciodatăsă mă vindece de fluturi,nici vreo dramă infernală,nici vreun om de pe pământ,îți voi duce dorul veșnic,îmi

Nu începe vreo povestenici Crăciunul nu se-arată,doar cocorii de zăpadăumblă prin nămeți – desculți,iar la mijloc, între drame,fluturi albi se

Te iubesc albastru, te iubesc cursiv,Aproape fluent și definitiv. Ca pe-n punct de sprijin, bleo-universal,Te iubesc nebun, te iubesc mortal.

Iubitule, ai cam uitat de noiȘi ai uitat că noi eram aleșii,Din toți iubiții lumii înghețateNoi trebuia să înflorim cireșii.