– păi, cine-ți mai face ție, măh, iahnie arsă ca la mă-ta acasă, care m-am chinuit ani de zile să o ard așa, că dă proastă ce eram, mereu o luam la timp de pe foc, de te strâmbai că nu are gustu’ ăla bun de afumat, dă la mămică-ta.
Cine, măh, cine? Io.
Cine te mai primește, bă, idiotule, la trei dimineața în casă, bine și ca să nu cheme vecinii miliția, că de când te cunosc, mă știe toate organele, parcă-s fo vedetă internațională, Paris Hilton de Rahova, sau ceva, de dacă ar stii tăticu’, cred că s-ar zvârcoli în mormânt de nervi.
Noroc că nu e mort și că nu îi spun, că io sunt femeie de casă si mă abțiu în mine, băi, cretinule.
Dacă nici asta nu e dragoste, nu știu care e , fir-ai al dracu’ cu mă-ta aia care arde fasolea cu tot.
– cine-ți mai calcă, mă, ție treningu’, care n-am călcat la niciun bărbat în viața mea nimic. La dungă, tâNpitule, ți-l calc, măcar ai observat?
Aaaa, ai observant, n-am știut, că nu mi-ai mulțumit pâna acum. E, vezi, te durea gura?
Că d-aia voiam și io o floare amărâtă, în semn de mulțumire, că stau singură, doar cu domnul Suleyman și te aștept să te întorci de la păcănele.
– în gesturile simple stă iubirea, băi,
retardatule!
Cine-ți mai pitește ție câte-o sticlă de coneac d-ăla bunu’, pă dupe hotă, ca să-l găsești tu când nu mai ai nimic de supt prin casă.
Ai văzuuut?!
Tre’ să recunosc că apreciez că și tu pitești căte cicizeci de lei printre hainele murdare, când câștigi la păcănele.
Nu știu sigur dacă îi pitești pentru mine sau pentru tine, dar eu mereu îi găsesc și mă bucur foarte tare.
– ce crezi, că eu nu știu că mă iubesti?
Că de câte ori vii acasă, treningul tău miroase a ciorbă de burtă și a mici, că tu nu stii să mănânci dăcât cu manșetele în castron, da’ vecinu de la patru vine mirosind a Oriflame, că m-a chemat pe mine vecina să mă întrebe ce parfum e, că știe că eu râcâi cu unghia în reviste, să văd cum miroase parfumurile astea de doamne, care i-a zis bărba-su că de la șorțu’ lu’ ospătărița de la ”Măgaru’ tăvălit”, miroase treningu lui așa.
Ha! Io cred că e minciună. Păi câte reviste tre’ să râcâi cu unghia și să freci de șorț ca să miroasă așa tare.
Minciună, cred că umblă teleleu.
Știu că te gândești la mine și-mi cumperi bluze cu sclipici, că-mi place sclipiciul de zici că-s maimuță, că mai si râde câteodată Popeasca aia de la doi și mă întreabă dacă mamaia mea e țigan, de-mi place așa tot ce strălucește, da’ și io mă găndesc la tine, care ți-am luat acum o lună maieu cu Puta madre, că salivai ca prostu’ pe tricou, că are toți băieții și tu n- ai.
– hai că știu că mă iubești, idiotule!
Și io te iubesc pe tine, dobitoc așa cum ești, da’ dacă mi-ai aduce și mie câte o floare din când în când, chiar că m-aș simți ca o prințesă.
Ca cum zicea și Domnul Mărgineanu:
”Și ca drept dovadă
Ț-am adus grămadă
Phă, fo trei basculante dă flori”.
