Nu începe vreo povestenici Crăciunul nu se-arată,doar cocorii de zăpadăumblă prin nămeți – desculți,iar la mijloc, între drame,fluturi albi se

Te iubesc albastru, te iubesc cursiv,Aproape fluent și definitiv. Ca pe-n punct de sprijin, bleo-universal,Te iubesc nebun, te iubesc mortal.

Iubitule, ai cam uitat de noiȘi ai uitat că noi eram aleșii,Din toți iubiții lumii înghețateNoi trebuia să înflorim cireșii.

Zăpezile mă fac să râd mai tare,Cât de copil rămâne un om mare? Pot păcăli cu hohote de râs tristețile?Căci

Eu voi pleca și vei pleca și tuSpre alte ierni cu vise boreale,Și-am să te văd în ficare omPentru că

Stingeți lumina, nu vreau gălăgie,Azi sunt fragilă ca o păpădie. Azi mă dor fluturii care zboară,Azi mi-e dor de tine-a