Am tresărit speriată de-o ninsoare
Și nu erai ca să ți-o povestesc,
Părea că luaseși fluturii cu tine
Și n-aveam cum să supraviețuiesc.


Așa albastră se făcuse noaptea
Că-mi adormeau cocori pe brațul drept,
Părea că e iarnă, părea că e viscol
Părea că-mi lipsești și te-aștept..


Când m-am trezit, venise primăvara
Pe perna ta plouase cu plecări,
Alunecam din vis în vis, aiurea
Rostogolindu-mă lila pe niște scări.


Te tot strigam și-n vis și-n realitate
De-aproape rămăsesem fără glas,
Nici nu-mi mai aminteam ce strigăt este
De dor de tine sau de bun rămas..

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *