Păstram în colț de inimă, cândva,
o amintire-a ce-ar putea să fie
iar în alt colț de inimă aveam,
un vis albastru, din copilărie.
Mi-e dor de tine și abia respir,
e numai întristare peste toate
și fără tine, să trăiesc – un timp,
poate-aș putea, dar nu cred că se poate!
Păstram în sinea mea un curcubeu,
și-n plus, povestea asta foarte tristă,
iar într-un colț de inimă, mereu,
îți voi păstra un mov cum nu există.
Și orice-ar fi, și-orice-ar fi să fie,
păstrez albastrul din copilărie..