Azi sunt fragilă ca o poezie

Stingeți lumina, nu vreau gălăgie
Azi sunt fragilă ca o poezie!

Mă desfrunzesc căprui de dor de tine
Și-aștept o vară care nu mai vine,

Și-aștept un soare care doar apune
Și spun povestea care nu se spune..

Azi sunt fragilă ca un fir de ceață
La mine-n suflet e pustiu de-o viață.

Mi-e inima o rodie prea coaptă
Iar tu, în mintea mea, ești doar o șoaptă,

Fluturii-n sine - se refugiază
Iar maci, de mila noastră, deraiază.

Ce să mai facem, a fost scris în astre:
Noi suntem suma propriilor dezastre,

Suntem așa cum nu credeam vreodată
Tu-nfrigurat, iar eu însingurată (transfRigurată)

Stingeți lumina, nu vreau gălăgie
Azi sunt fragilă ca o poezie!