Sunt artistă și vorbesc ”burgheza”

3

Din ciclul ”simț enorm și văz monstruos” (Caragiale), mie de la o vreme mi-e frică de ”artiste”.
Băi, nene, mi-e frică să le întreb de vorbă, ca să nu înceapă o tiradă, care să mă ducă cu gândul că ori sunt pe ceva stupefiante puternice, ori au sărit de pe fix total.

Facem un exercițiu: alegeți  doi oameni din lista de prieteni, un artist și un muritor, și interesați-vă de o poezie, o carte, un film sau un peisaj.

Omul normal la minte, vă va spune că a fost frumos, drăguț sau urăt, după caz.
”Artistul”, care nu poate vorbi cu vorbe simple, că-i stă în gât si îi pică rangul, va începe s-o ardă dubios, de o să vă bage în sperieți.
”- A fost… cum să-ți spun eu, halucinant, monstruos de frumos, mirobolant, abracadabrant de năucitor. Imaginile erau fantasmagorice, delirante și psihotropice, intolerabil de magnifice și lipsit de moderație de fabuloase. Le-am privit cu sufletul  însângerat și mâinile încremenite intr-o suspendare a simțurilor. Această intolerabilă, epatantă frumusețe, colosală sensibilitate și psihedelică gingășie, m-a făcut să mă simt imponderabil și mai aproape de divinitate. Repet, a fost năucitor, cutremurător, incomprehensibil și titanic de apocaliptic. Am simțit că vreau să mor și să mă tăvălesc prin cioburi, ca un suprem, rarisim și nemaivăzut sacrificiu pe altarul artei, care m-a înălțat în rai și m-a coborât în infern.

… și tu, om cu creierii acasă, o să te gândești ca prostu’:

  • Cine pana mea, m-a pus să întreb? … Că doar nu vorbesc burgheza, pfffff.
Dă mai departe !

Autor

3 comentarii

      • simply wonderful. so incredibly healthier than the original recipe and there is so much fruit in it that I would probably devour the all thing. this tart is a must try for me (although I may have to go for other less inetersting plums here in Sweden). and the photography in this post is just amazing.

Comentează