Strigăt auriu..

0

 

Se tânguie iarna-n nopți parfumate,
Îngânată de piane dezacordate.

Mă retrag și eu odată cu ea,
Intr-un roșu aprins de lalea.

Mi-e dor de alb și parcă nu mai știu,
De ce toată iarna te-am chemat auriu..

De ce te-am tot strigat cu fluturii buimaci,
De ce încă te strig zăpăcită prin maci..

De ce nu se-aud de la granițe vești,
De ce nu mai ninge cum ningea, ca-n povești..

Se tânguie iarna și mi-e milă de mor,
De plânsetul trist, parcă-ar fi de cocor..

Mi-e dor de alb, dar parcă nu mai știu,
De ce te-am tot chemat auriu.

M-așez intr-un colț de boboc de bujor
Iarna plânge duios.. și mi-e milă de mor!

Dă mai departe !

Autor

Comentează