Serenada disperării..

0

Așaaaa, uitați-vă la mine, oligofrena satului, mare amatoare de poeme, pana mea, suflet sensibil, nimerind pe un site de poezie, pentru oameni cu nevoi speciale, că altfel nu se explică.
O doamnă respectabilă, la vârsta senectuții, (nu o să-i dai numele ca să nu râdă de dânsa nepoții), într-un puseu de … tensiune, probabil, s-a apucat de ce credeți? Greșit! Nu de sunat la salvare, cum ar fi fost normal, ci de scris, intr-o manieră naivo-zglobie, ”dupe” cum urmează:

”Serenada disperării”… (ce altceva?)

” Îți aud al tău plăns la telefon,
De seara până dimineața.
Degeaba-ți spun că nu e de bonton
Să îți jelești în public viața.”

Deci, un domn (știu io sigur că-i începe CNP-ul cu 1), cu nasul în batistă și rimelul curgîndu-i pe obraji, într-o criză a vârstei, probabil, stă pe telefon non-stop, dând masiv din casă, iar doamna, poeta, îl apostează scurt și ferm că nu se face.
Pana mea, ce se întîmplă în viața ta, rămâne în viața ta! Da? (în fine, nu în cazul ăsta, dar așa ar fi frumos)

”Astăzi la oraș trăiești, Marine
Și nu e ca la tine în sat,
Să îți plângi necazul la vecine,
Din milă să te bage în pat.”

Aoloooo! Domnu Marin, nu e frumos, bre! Ăsta e sex de milă și nu știu sigur dacă e în vogă la țară, da la București e cam de porc. Deci, repet, vă rog să n-o ardeți în fază terminală, sau naiba știe cum, doar pentru puțină distracție de alcov, că nu e cușer.

”Iubita-ți vrea tânără să pară,
Gustând amorul cu vigoare.
Face sub fard ridu-i să dispară,
Și zburdă veselă sub soare.”

Ce înțelegem de aici, este că Moș Marin și-a găsit una care nu e neapărat mai tânără, dar e la fel de penibilă ca el, umblând cu codițe de Sandy Bell și boită ca la balamuc, doar-doar îi dă cineva 20 de ani. În optica mea, nu trebuie să-i mai dea nimeni nimic, că are destul. Nu prea pot să explic ce înseamnă ”gustând amorul cu vigoare”, dar nici nu prea cred ca vreau, iar ”zburdă veselă sub soare”…. ce să mai zic, doamne ferește!

”Vechiul amant de-o părăsește
Ea-n grabă altul tânăr cată.
Vigoarea-ți slabă n-o mulțumește
Și te lasă plângând la poartă.”
Auuuuu, păi cum te duci, bre, la femeie cu vigoarea slabă? N-o vezi pe zgubilitica asta că o arde young and restless? Acu… io o-nțeleg și pe ea, ce dracu? Bine, poate viteza cu care se reorientează să fie o problemă, dar, nah, nu prea mai are timp de prostii.

”Nu o mai jeli Marine dragă!
Tu nu ai în frâu cu ce s-o ți…
Ești bătrân de-acuma,fără vlagă,
„Iapa în călduri” , n-o poți opri!”

Auci! Haideți, doamna poetă, că sunteți plină de răutăcisme. Adică ce? Nu poate să încerce omu? Ce tot îi umblați la psihic? După ce că e bătrân, plângăcios ca o fetiță de grădiniță și fără vlagă, mai veniți și dumneavostră să-l demoralizați. Doamnă, io cred că sunteți geloasă.
Păi, ”iapă în călduri”? Așa vorbiți de o surată? Rușinică…
Ăăăă, încă ceva. Auu, garmatica, doamna poetă! Păi, ”s-o ți”?
Ăăăăă, și ăncă ceva. Cum să vă zic io, să nu sune rău? Gata, știu: Lăsați-le-n gâtu mă-sii de versuri și apucați-vă de făcut zacuscă, ceva, că mi-ati sterpezit dinții.
Sărumâna!

Dă mai departe !

Autor

Comentează