Cocalar in Ţara Minunilor

2

A fost odată ca niciodată..
Dragii moşului (că dragii babii sună ca o măciucă)…
Se făcea că era un mediu virtual, cum nu ne mai văzuse..fantastic, minunat, glorios.
Dar ce spun eu glorios, pffffff. Are de toate. Dramă, de nici bine nu deschid calculatorul şi mă umflă plânsul de queridă ce sunt, comedie în ultimul hal, acţiune, psihopupu mult şi pe alocuri normalitate, dar puţină, că normalitatea e supraevaluată, suprarealistă şi în plus, e o tâmpită.
Povestea de azi, începe cu un băiat (să-i zicem Liviu Andrei), care  îi dă add unei fete (să-i zicem Mihaela Baran) într-un amurg cu promisiuni de stele căzătoare şi dorinţe cu şanse mari de îndeplinire (cu condiţia să fie realiste).


Fata, auzind că noaptea e un sfetnic bun, se culcase cuminte. Băiatul nu ştim ce auzise şi nu facem presupuneri..deocamdată.
Se făcu dimineaţă. Soarele strălucea, păsărelele cântau, un aer firesc şi rar întâlnit plutea peste Virtual Land. Fata bea cu înghiţituri mici de vrăbiuţă, licoarea din fiecare dimineaţă, care o face turbo la cap şi îi adaugă un ritm de dubstep la inimă, in cel mai fericit caz.
Băiatul nu ştim ce bea şi nu facem presupuneri….deocamdată.
Deodată, băiatul, după modelul hărţuitorului virtualo-psihopat, deghizat în scriitor pe care nu-l citeşte nici dracu’, se apucă de domnişoară, după cum urmează:
O adaugă în doo grupuri, îi trimise invite pe minimum zece pagini personale sau impersonale şi intră şi în private, rugând-o într-un letopiseţ să îi recomande cam cincizeci de prieteni, că nu îi deranjeaza (promite el!).


Fata căzu pe gânduri, alegându-se doar cu o mică julitură pe cortex. După ce se gândi puţin, la mai nimic, îi răspunse băiatului că nu e cazul, că ea nu-şi da prietenii nimănui, că nu vrea să fie târâtă prin grupuri fără să fie întrebată şi alte chestii de bun simţ şi liberă consimţire în acelaşi timp.
Deodată, Făt Frumos (cum ne hotărâsem să-i spunem? Aha, Liviu Andrei), se dădu de trei ori peste cap şi se transformă într-un ghelban manelist şi cocalar, sugerându-i fetei că este Ne şi că “ lupul cel blând n-a mai vizitat-o de ceva vreme”, indiferent ce dracu’ insemna asta in mintea lui (şi alte complimente asemănătoare), într-un clasic şi dulce stil românesc, de cocalar care nu a obţinut ce a dorit şi deodată se strâmbă cu dinţii sterpeziţi de la atâtea acreală din struguri.
Fata rămase proastă de cap, cu ochii mari şi câteva gânduri în cap (nu apucase să-şi termine licoarea…ale dracu’ de înghiţituri mici), câteva gânduri, cum spuneam, toate despre înaintașii  lui, care nu au avut decenţa să nu se mai reproducă între ei şi pe cale de consecinţă…ne-am mai ales cu un oligofren virtual.
The end

Emoticon cu Făt Frumos există, dar în altă poveste
Emoticon cu strugurii la care nu ajungi…sunt de porc
Emoticon cu NU căsătoriilor cu rude de gradul unu
Haide palarevedereadio.

Dă mai departe !

Autor

2 comentarii

  1. Draguta, folosirea cuvantului „descendentii” la finalul textului este gresita. „Descendent” inseamna „urmas”, iar dumneata il folosesti cu sensul de „inaintas, strabun”. Nu aveam cum sa ne alegem cu „oligofrenul virtual” fiindca s-au reprodus descedentii sai, ci fiindca s-au reprodus inaintasii sai. Eventual el va avea descendenti (copii, nepoti, stranepoti etc) la fel de oligofreni ca el :)))))))

Comentează