Clișee… (sau, au m-ai lovit la rezonabil!)

0

 

Băi nene, eu nu mai pot cu clișeele din filme. Deci, dacă mai văd că mai aruncă unu’ un Zippo, fac ceva la cap, cel mai probabil…  încă ceva. Cum, băi frățiorule, să arunci minunăție de Zippo (sigur originală) ? Io în locul lui, frecam un cremene de mă lua boala, îi dădeam foc la fraier,  și pe urma plecam rânjind fasolea, în timp ce-mi aprindeam cu bricheta mea minunată, pe care am dat bani, în pana mea….ce? nu aud? desigur… un Lucky Strike fără filtru.

Acuma, ,mașinile. Mașinile lor stau prost cu nervii. Nu pot decât să-mi imaginez că sunt oricum gata de explozie în orice clipă, din moment ce la cea mai mică atingere cu altă mașină, explodează de le găsesc toți dracii. Da’ nu că explodează, zici că ești la Nagasaki, în pana mea, cu rezerva că suflul exploziei e de treabă și nu rade tot, decât pe o rază mică-pitică, până să ajungă la ăia buni, că altfel ar fi de porc să razi actorii principali și să termini filmul cu figuranții.


Personajul bun se bate cu cin’șpe bulangii (scuzați franceza). Ce credeți, sărăcii ăia, mai mereu gorile fără minte care doar mormăie (așa scrie în scenariu, așa zice și regizoru” mucles, doar mormăiți, arrr, arrhhh, așa ceva, fioros și oligofrenic), au onoare, atacă pe rând. Stau, frate, cuminți și-și așteaptă rândul la măcel, cu scuipatul curgându-le pe cravată.Geez…


Tot asta bun, și-o fură de toți banii, tot filmul. Nici pas nu zice, nuuuu, băi nene, că el e bărbat, ce dracu’? Vine gacică-sa (alta oligofrenă cu veleități de soră medicală, care începe să-i tamponeze cele opt sute de râni prin împușcare, plăgi de holeră, tăieturile de topor, cuțit și alte săbii de samurai, eventual cu o zdreanță de cârpă uscată). Ce credeți că face el? Sigur că da, se vaită ca o fetiță de grădiniță pe care ai tras-o de codițe, după care, brusc, îl apucă cheful de sex și cu ultimele puteri, îi mai articulează și lu’ gagică-sa câteva numere. Doamne ferește!


Altceva, cuplu’: ea se trezește și ciripind ca o turturea, pregătește micul dejun, cred că pentru toată săptămâna, că masa arată de zici că e Thanksgiving Day. Vine și el, în costum și cu geanta pe umăr, ia o gura de suc de portocale, o pupă și pleacă. SAY WHAT ? Alooooooooooo? Păi dacă eu găteam șase ore micul dejun și omu’ lua doar o gura de suc, pfuaaa, ori i-l îndesam pe gât cu coada de la mătură, ori chemam echipa locală de baseball, după ce pleca, să nu se irosească mâncarea (vezi doamne!) . Ieșea râu !


Oricare este mijlocul de locomoție: avion, elicopter, cuirasat, OZN, motocicletă, navetă spațială, nu contează ce, amărâtul care se urcă la “volan”, întâi se uită ca boul la tehnologia de ultimă generație, care îl depășește și pe el și pe familia lui și pe puradeii de la el de la bloc, apoi întreabă în căști: “ cum se conduce mizeria asta?”. Instrucțiunile vor fi halucinante: “ vezi un buton roșu în dreapta, apasă-l. Acum, în stânga vezi o manetă? Ridic-o! Atât..”  Acum, du-te tare! Și pleacă fraieru, cu bardai OZN-ul. Jesus, Maria cea făcătoare de minuni (altora, cum spuneam).


Dacă o casă e dubioasă, bântuită, traversată de răgete monstruoase și stafii, nebuna de femeie care o locuiește, ce credeți că face. Daaaaaa, exact! Coboară în beci. Dă-o, bai nene, în grijania și parastasul ei de treabă, mie mi-e frică să mă duc noaptea la baie pe întuneric și nu-mi rage nimeni sub pat, pffffffff.
E și o parte bună. Dacă de la început apare un personaj nesuferit, răutăcios, care se poartă urât cu femeile , plozii și animalele, care nu ajută băbuțele să traverseze, care aruncă hârtii pe jos și are tot felul de metehne enervante, stați liniștiți, moare primul. Măcar atât, fraieru’ dracului. Die motherfucker, die!!!


Mereu, da’ mereu, ăia haituitii fug în direcția greșită. Gen: în stânga e ușa de la ieșire, afară e soare, sunt oameni, ciripesc păsărelele, e frumos… ce să mai, în dreapta e o pivniță hidoasă sau o debara. Mereu vor alege debaraua. Pai să nu-i scoți dinții de nervi la dobitoacă? Și personaj bun dacă ești, nu reziști. Eu dacă aș fi regizor, pentru veridicitate, aș pune psihopatul să dea așa din cap, în timp ce se duce după sărmană în beci: “ vai de curu’ tău de proastă ce ești, meriți să mori în chinuri… ceea ce se va și întâmpla!”
Nu mai zic de planări de pe munți direct în avioane, de gloanțe infinite în pistoale, că supraviețuitorii sunt mereu aia cei mai sărăci cu duhul, sunt prea multe. Poate revin.
Haide palarevedere !

Emoticon cu clișeu’ bate filmu’!

 

 

Dă mai departe !

Autor

Comentează