Replicile halucinante ale femeilor…

0

Adică ce, femeile nu au și ele replici halucinante? Auuuuu, desiiiiigur că au!!!

Dacă replicile halucinante ale bărbaților gravitează în jurul sexului, cele ale femeilor gravitează în jurul banilor. Că li se cere sau nu socoteală despre felul cum administrează finanțele familiei, femeile o vor zbengui forever, după cum urmează:

1. Vechitura asta care a costat căt întretinerea pe cinci luni de iarnă? Pffff, o am de nu știu cănd, dar nu am purtat-o!

Aici vorbim despre un articol de vestimentație, cel mai probabil o rochie, atât de scumpă, încât unui barbat i-ar sari supa din lingură la auzul prețului, tocmai de-aia nu o să-l audă niciodată.
Imaginați-vă scena: ea, intr-o rochie fabuloasă, radiind pe dinauntru, dar încercănd să facă pe victima care nu și-a mai permis nimic de multă vreme: ”Care, iubitule, cârpa asta? Doamneee, nu ai mai vazut-o până acum?? Hmmm, mda, nu prea îmi place, de-aia nu prea am purtat-o.. O zdreanță de cârpă, asta e…!”
Da, este o insultă la adresa inteligenței oricui, dar nu ne putem abține.

2. Nunu, nu am fost la coafor să las toți banii din casă acolo. Nuuuu, m-am spălat pe cap și l-am aranjat puțin.

Well, femeile cănd nu stau strălucit cu banii, dragostea, sănătatea, capul sau orice altceva, se duc la coafor și vor o tunsoare și un vopsit cu de toate. Nu vreți să știți cât costă. Nunu, credeți-mă, chiar nu vreți .
Nu ai cum să te întorci acasă și să spui că ești ultima idioată și că prevezi un sfârșit de lună doar cu ceai și pâine pentru toată familia, așa că o zgudui, că, vezi doamne, te-ai spălat pe cap.
E din nou o insultă la adresa inteligenței oricui, dar, din nou, nu ne putem abține.
Și ne mai mirăm că bărbații nu observă schimbările pe care ni le facem. Sigur că le observă, dar atât de vehement îi contrazicem și folosim argumente atât de jenante, încât, săracii, aleg să nu mai observe, de teamă să nu audă iar povestea cu: ” Mi-am dat doar cu mâna prin par și, pana mea, s-a făcut din roșcat castaniu și mi-au apărut și niște bucle. Mda, că așa se întâmplă când dau cu mâna prin păr!”

3. Îmi trebuie neapărat niște pantofi noi!

Din poziția în care avem cincizeci de perechi de pantofi, până și nouă ne e rușine să recunoaștem că avem o compulsie clinică legată de pantofi, așa că începem să o dăm de gard:
”Îmi trebuie neapărat o pereche nouă de pantofi. Nu, nu pentru că sunt bolnavă la cap, ci pentru că ăia negri mă străng, ăia bleomarin mă bat, iar ăia albi insultă lumea pe stradă. Da, exact cum auzi, ăia albi înjură ca niște cocalari. Mi-e și rușine să mă încalț cu ei. Deci, îmi trebuie pantofi noi, nu pentru că am o psihoză, ci pentru că, efectiv, nu am cu ce să mă încalț. Ce să fac, să mă duc în șlapi la birou?”
Cum ne-am obișnuit, nu numai că insultăm inteligența tuturor, dar frizăm chiar nesimțirea.
Dar, nah, nu ne putem abține!

Dă mai departe !

Autor

Comentează